- ogrínji
- s. m. pl. (sil. -grinji)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
ogrínji
Look at other dictionaries:
ogrinji — OGRÍNJI s.m. pl. Resturi de paie, de fân etc. nemâncate de vite; cotoare, tulpini ale plantelor de nutreţ. – Din scr. ogrizine. Trimis de oprocopiuc, 30.04.2004. Sursa: DEX 98 OGRÍNJI s. pl. (reg.) tărăbuc. (ogrinji rămase de la vite.) Trimis… … Dicționar Român
goglează — gogleáză s. f., pl. (sil. gle ) gogléze Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic gogleáză, gogléze, s.f. (reg., înv.; mai ales la pl.) 1. resturi de mâncare (la vite), ogrinji. 2. (fig.) vorbe goale, palavre, minciuni,… … Dicționar Român
oglişte — oglíşte s.f. (reg.) resturi de nutreţ, ogrinji. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
ovreg — ovrég, ovréguri, s.n. (reg.) ogrinji. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
smrad — smrad, smráduri, s.n. 1. (înv.) murdărie. 2. (reg.; în forma: smreag) resturi de furaje nemâncate de vite; ogrinji. Trimis de blaurb, 18.12.2006. Sursa: DAR smrad ( duri), s.n. – Duhoare, miros greu. sl. smradŭ (Tiktin). sec. XVI, înv. – Der.… … Dicționar Român
treanc — treanc, treáncuri, s.n. (reg.) ogrinji; gunoi. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
treasc — TREASC, treascuri, s.n. Tun mic, primitiv, folosit în trecut pentru a produce focuri de artificii sau pocnituri la petreceri, la serbări etc.; piuă. – Din sl. trĕskŭ. Trimis de LauraGellner, 11.10.2006. Sursa: DEX 98 TREASC s. v. piuă. Trimis… … Dicționar Român
turiş — túriş, túrişuri, s.n. (reg.) 1. ogrinji. 2. loc de mâncare pentru oi iarna. 3. cărare pe zăpadă. 4. gheţuş, lunecuş. 5. pietriş căzut de pe munte. Trimis de blaurb, 19.03.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
tărăbuc — TĂRĂBÚC s. v. minciog, ogrinji. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
